„Femei care aleargă cu lupii” - Cartea pe care o așteptau femeile românce | Editura Niculescu - Blog

Când ne-am decis să aducem în România Femei care aleargă cu lupii, scrisă de Clarissa Pinkola Estés, nu ne-am gândit la impactul pe care îl va produce și nici la succesul de care va avea parte. Traducerea ei și publicarea pe piața de carte din România a împlinit așteptări pe care aveam să le descoperim ulterior, fiind aplaudată atât de specialişti psihologi şi psihoterapeuţi, cât şi de publicul larg.

Despre Clarissa

Clarissa Pinkola Estés (n. 27 ianuarie 1945), fondatoarea unei psihanalize a femininului, este cunoscută în întreaga lume deopotrivă ca specialist, scriitoare, poetă şi cantadora, păstrătoare a vechilor poveşti din tradiţia latino-americană.

Psihanalist american de formaţie jungiană, Clarissa Pinkola Estés deţine un doctorat în etnopsihologie şi a fost director executiv al C.G. Jung Center for Education and Research din Statele Unite.

Ca specialist în psihotraumatologie, a lucrat cu supravieţuitorii şi rudele supravieţuitorilor masacrului din 20 aprilie 1999 în liceul din Columbine, statul Colorado, şi continuă să lucreze cu persoanele care au supravieţuit atentatului de la 11 septembrie 2011 din New York.

Militantă înflăcărată, coordonează C. P. Estés Guadalupe Foundation, ale cărei obiective sunt, printre altele, difuzarea, pe unde scurte, în toate colţurile năpăstuite din lume a unor poveşti pline de speranţă.

Pentru scrierile sale şi pentru activismul său social, a fost distinsă cu premiul Las Primeras acordat de MANA, National Latina Foundation din Washington, D.C. În 1994 i-a fost decernată Medalia Preşedintelui pentru dreptate socială, de către Union Institute. Şi a fost prima persoană distinsă cu premiul Keeper of the Lore la festivalul anual Joseph Campbell.

Lucrările sale referitoare la marile arhetipuri feminine pun în evidenţă procesul individuaţiei şi al cunoaşterii de sine, necesar dezvoltării fiecărei femei.

Prima sa carte, devenită celebră, Women Who Run With the Wolves: Myths and Stories of the Wild Woman Archetype, apărută în 1992, a fost primită cu entuziasm de publicul larg, dar şi de critică, şi a rămas timp de trei ani pe lista de bestselleruri a publicaţiei New York Times. Tradusă actualmente în treizeci şi şapte de limbi, continuă să fascineze milioane de cititori şi să schimbe destinul a milioane de femei. A fost distinsă cu Premiul de Onoare ABBY din partea ABA, premiul Top Hand din partea Colorado Authors League şi premiul Gradiva din partea National Association for the Advancement of Psychoanalysis.

I-au urmat apoi şi alte lucrări: The Gift of Story: A Wise Tale About What is Enough (1993), The Faithful Gardener: A Wise Tale About that Which Can Never Die (1996), La danza delle grandi madri (2007, Milano), Forte è la Donna: dalla Grande Madre Benedetta, insegnamenti per i nostri tempi (2011, Milano), I desideri dell'anima (Milano, 2014).

Clarissa Pinkola Estés este totodată autoarea unei serii de cărți audio de mare succes, în care miturile şi poveştile se împletesc cu analiza arhetipală şi comentariile psihologice.

Magia vindecării prin poveste

„... Întotdeauna când se spune o poveste, se face noapte. Oricare ar fi anotimpul, ora sau locul, îndată ce povestea prinde a se depăna, un cer plin de stele şi o lună argintie se preling încet de sub streşini şi plutesc lin peste capetele celor ce ascultă. Când povestea se apropie de sfârşit, încăperea este uneori inundată de lumina trandafirie a zorilor, dacă nu cumva mai rămâne vreo licărire de stea, sau poate câţiva nori destrămându-se dintr-un cer de furtună. Dar orice-ar fi să rămână, acesta va fi darul cu care vom lucra, darul de suflet ziditor.”

Clarissa Pinkola Estés

Ineditul acestei cărţi nu poate fi surprins în cuvinte, însă o notă distinctivă este legată de aspectul terapeutic al poveştilor. După cum ne spune însăşi autoarea:

„Poveştile vindecă. Ele m-au fermecat încă de la prima poveste pe care am auzit-o. Au o putere imensă. Nu ne cer să facem, să fim, să acţionăm: trebuie doar să le ascultăm. Au remedii pentru recuperarea oricărui impuls psihic pierdut. Suscită emoţii, tristeţe, întrebări, nostalgii şi înţelegeri care aduc spontan la suprafaţă arhetipul, în cazul nostru cel al Femeii Sălbatice. În poveşti aflăm instrucţiuni menite să ne călăuzească prin dificultăţile existenţei. Ele ne permit să înţelegem necesitatea recuperării unui arhetip scufundat şi modalităţile de a-l readuce la suprafaţă.”

Clarissa Pinkola Estés

Cine este Femeia Sălbatică?

Răspunsul este deopotrivă simplu şi complicat. Femeia Sălbatică este oricare dintre femei, inclusiv femeia modernă, contemporană. Este femeia „sănătoasă” (echilibrată, conştientă, matură, care trăieşte în acord cu ea însăşi şi cu ritmurile naturale ale vieţii), prin sănătate înţelegând aici aspectele psihismului care există în armonie, contactul femeii cu diferitele faţete ale personalităţii ei. Armonia care rezultă transpare în mentalitate, atitudine şi comportamente aflate în concordanţă, o îmbinare corectă între viaţa profundă a femeii şi viaţa de zi cu zi a acesteia, cu diferitele provocări aferente.

Esenţa arhetipului Femeii Sălbatice este surprinsă elocvent de către autoare în acest citat:

„Înţelegerea naturii Femeii Sălbatice nu e o religie. E o practică. E o psihologie în cel mai adevărat sens al cuvântului: psyche – suflet şi logos – ştiinţă, cunoaştere a sufletului. Fără ea, femeile nu au urechi care să audă glasul sufletului sau să perceapă cadenţa propriilor ritmuri interioare. Fără ea, o mână nevăzută le acoperă ochii lăuntrici şi, mare parte din timp, şi-l petrec într-o plictiseală aproape paralizantă sau printre himere. Fără ea, îşi pierd sprijinul puternic al sufletului lor. Fără ea, femeile uită pentru ce se află aici; se agaţă de lucruri atunci când ar fi mai bine să se elibereze. Fără ea, iau prea mult sau prea puţin... sau nimic. Fără ea, femeile rămân într-o tăcere glacială când pur şi simplu ard. Ea este vitală pentru sufletul feminin – este inima lor –, aşa cum cealaltă inimă – cordul – este vitală pentru corpul fizic.

Când pierdem contactul cu psihicul instinctual, trăim doar pe jumătate, iar imaginile şi puterile naturale ale femininului nu se pot dezvolta deplin. Desprinsă de sursa ei fundamentală, femeia devine sterilă, îşi pierde instinctele şi ritmurile sale naturale de viaţă, care se subordonează culturii, intelectului sau eului propriu ori al altora.

Femeia Sălbatică este sănătatea tuturor femeilor. Fără ea, psihologia feminină nu are sens. Această femeie sălbatică este femeia prototipală... şi oricare ar fi cultura, epoca sau contextul politic, ea nu se schimbă. Se schimbă ritmurile sale, reprezentările sale simbolice, dar, în esenţă, ea rămâne aceeaşi. Ea este ceea ce este. Şi este un tot.

Se propagă prin femei. Dacă sunt reprimate, luptă să le ridice. Daca femeile sunt libere, şi ea este liberă. Din fericire, chiar dacă este adeseori alungată, mereu revine. Oricât ar fi de interzisă, strivită, negată, înjosită, torturată, considerată periculoasă, nesănătoasă, nebună etc., îşi croieşte drum şi prinde iarăşi a străluci în femei, astfel că până şi cea mai cuminte, până şi cea mai rezervată dintre ele îi păstrează un loc tainic Femeii Sălbatice. Chiar şi cea mai oprimată femeie are o viaţă secretă. Gândurile sale, sentimentele sale ascunse sunt luxuriante şi sălbatice, aşadar naturale. Chiar şi cea mai înrobită femeie rezervă un colţişor sinelui său sălbatic, căci, intuitiv, ştie că într-o zi va exista o ieşire, o deschidere, o ocazie de care va profita pentru a fugi.”

Femeia modernă şi Sinele ei profund

„Femeia modernă este un talmeș-balmeș de activități. I se cere să fie de toate pentru toți. Vechea înțelepciune a fost de mult uitată.”

Clarissa Pinkola Estés

Femei care aleargă cu lupii este o carte care se citeşte încet, treptat în chei distincte în diferitele etape de viaţă, dar în care te poţi regăsi la orice vârstă. Este o carte despre feminitate şi psihicul feminin, despre călătoria spre maturitate a oricărei femei. Femeia modernă traversează multiple provocări, prin însăşi natura vremurilor moderne.

O multitudine de roluri preluate şi o îndepărtare de la sinele profund conduce, în cel mai „fericit” caz la o lipsă de sens şi de satisfacţie, mergând spre scenarii şi mai gri: stări depresive, sindrom de stres postraumatic, relaţii marcate prin abuz şi chiar sinucidere. Nu întâmplător femeile se simt uneori deconectate, secătuite, obosite mental.

„Chiar şi atunci când munca, relaţiile sexuale, jocul sau odihna decurg în afara ritmurilor noastre naturale, nu Femeia Sălbatică moare; noi suntem cele epuizate. Îmbucurător este însă faptul că putem face totuşi corecţiile necesare şi reveni la ritmurile noastre naturale. Prin iubirea şi grija pentru anotimpurile noastre naturale, evităm ca viaţa să ne fie antrenată în ritmul, în dansul, în foamea altcuiva. Validându-ne propriile noastre ritmuri în materie de sex, creaţie, odihnă, muncă şi joc, reînvăţăm să facem distincţie între simţurile şi anotimpurile noastre sălbatice. Ştim că nu putem trăi o viaţă confiscată. Ştim că vine o vreme când trebuie să abandonăm, pentru un timp, tot ce aparţine lumii, fiinţe sau lucruri. Am aflat că suntem asemenea amfibienilor. Putem trăi pe pământ, dar nu pentru totdeauna, nu fără a ne reîntoarce periodic la casa noastră din adâncuri. Culturile supercivilizate şi opresive caută să împiedice această întoarcere. Mult prea des femeia este constrânsă să stea departe de apă până ajunge străvezie.”

Anul acesta, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus Timişoara, ediţia a X-a, care a avut loc în perioada 13-17 iunie 2018 am avut şi plăcuta surpriză de a primi premiul Cea mai râvnită carte a târgului, oferit prin votul publicului.

Lansarea „Femei care aleargă cu lupii”

Vă lăsăm, acum, la sfârşit, câteva poze din cadrul lansării organizate de Editura NICULESCU la Cărtureşti Verona, o lansare inedită, cu invitaţi de excepţie. Am avut momente scenice oferite de talentata și calda actriță Iuliana Nistor, artistul Daniel Pop și al său caval magic şi euritmistul Alexandru Bugnariu. Pe lângă spectacolul diafan oferit de către artişti, am avut şi o discuţie interactivă şi (foarte) educativă cu psihologul Mona Georgescu, căreia îi mulţumim pentru prezenţă. Ţinem să mulţumim pe această cale şi traducătoarei cărţii, Simona Voicu, pentru o traducere de excepţie a ediţiei în limba română a cărţii. Momentele de conexiune cu fiecare dintre cei prezenți, și în mod special cu publicul, vor rămâne în memoria celor prezenți, cum au fost dezvăluirile personale ale doamnelor care și-au exprimat bucuria că această carte a ajuns, în sfârșit, și la publicul autohton, poveștile personale dezvăluite și inspirate de această lucrare, precum și cântul altei doamne care a surprins pe toată lumea – despre care am fost întrebaţi dacă făcea parte din desfăşurătorul lansării (nu, nicidecum, a fost un moment spontan, o explozie de bucurie și un act unic de creație al unei femei inspirate de carte).